
Romanul „Tema pentru acasă” de Nicolae Dabija. Fotografie de Denise Pricope (Iași, România)
Oricât de sublimă ar fi o carte, tot o să-i găsesc un cusur, un punct slab, o bilă neagră. Am crezut mereu că în literatură, perfecțiunea e relativă. Asta până când am citit „Tema pentru acasă” de Nicolae Dabija.
Când am primit „Tema pentru acasă”, m-am simțit Vie din nou, după foarte mult timp. Am știut dinainte să citesc că mă voi îndrăgosti de cuvintele lui Dabija. Când am terminat cele aproape 500 de pagini, m-am simțit ca un prunc care vede pentru întaia oară Lumea. Am simțit cum în fața-mi mi se deschide Universul însuși, cum descopăr pentru prima dată sensul vieții. Dabija nu scrie. Dabija culege esențele tari din experiențele vieții și le așterne splendid pe hârtie.
Continuă lectura →