Astăzi, 5 noiembrie 2020, se împlinesc 10 ani de la decesul unuia dintre cei mai îndrăgiți poeți români – Adrian Păunescu.
Despre Adrian Păunescu se cunoaște că a fost un adevărat susținător al creației, dar și a spiritului rebel, tineresc, astfel fiind cel care a inventat termenul de „generația în blugi” și „muzica tânără”.
Nonconformist, creativ și indulgent a lăsat în urma sa o mulțime de gânduri frumoase, unice, care sunt apreciate și rostite cu multă mândrie la orice evenimente culturale.
Acestea fiind spuse, vă motivăm ca în continuare, să vă delectați cu 8 poezii ale marelui poet.
„Te rog pe tine umbră
Să redevii ființă.”
Eu detest relaţia burgheză,
decorată circumstanţial,
mă închin la legile naturii
şi salut iubirea, ca scandal.
Dacă tu ai dispărea
Şi din rîsu-mi şi din plînsu-mi
Te-aş găsi în sinea mea
Te-aş zidi din mine însumi!
Copii, copii frumoşi,
Prefaceţi-vă bine,
Că-l aşteptaţi pe Moş
Şi credeţi că şi vine.
Vreau după acestea pe acest pământ
Să mă luați cu toții drept ceea ce sunt,
Acum observ cât e de greu,
Să vă arăt că eu sunt eu.
Eu însumi am ceva teatral
În ființa mea.
Dar eu nu sunt actorul,
Eu nu sunt regizorul,
Eu sunt autorul
Tragediei pe care o joacă atâția.
Că suntem în lume pe-acolo prin partea
Pe unde intârzie poșta și moartea.
Trăiesc aici, dar mă simt că sunt departe,
Din ce în ce mai singur și mai trist,
Nici nu mai știu cât pot să rezist,
Închis într-un ziar și într-o carte.
Dragă cititor, care este poezia ta preferată?
Autoare: Iulia Vrabie/ Facebook
Citesc.blog 