Opt poezii ale Marelui Poet Simbolist – George Bacovia

Astăzi, 16 septembrie 2020, se împlinesc 139 de ani la nașterea Marelui Poet Simbolist Român – George Bacovia. 

Simbolul plumbului, stările depresive și motivul morții sunt elementele care însoțesc versurile acestuia și totodată, sunt cele care le conferă personalitate.

Creația acestuia rămâne a fi nemuritoare și unică.

Acestea fiind spuse, vă prezentăm în continuare 8 cele mai frumoase poezii ale poetului.

#1 Decor

Copacii albi, copacii negri
Stau goi în parcul solitar
Decor de doliu funerar…
Copacii albi, copacii negri.

În parc regretele plâng iar…

Cu pene albe, pene negre
o pasăre cu glas amar
Străbate parcul secular…
Cu pene albe, pene negre…

În parc fantomele apar…

Si frunze albe, frunze negre;
Copacii albi, copacii negri;
Si pene albe, pene negre,
Decor de doliu funerar…

În parc ninsoarea cade rar…

#2 EGO

Tot mai tăcut si singur
În lumea mea pustie –
Si tot mai mult m-apasă
O grea mizantropie.

Din tot ce scriu, iubito,
Reiese-atât de bine –
Aceeasi nepăsare
De oameni, si de tine.

#3 În fericire

Sunt clipe când toate le am…
Tăcute, duioase psihoze –
Frumoase poveşti ca visuri de roze…
Momente când toate le am.

Iată, sunt clipe când toate le am…
Viaţa se duce-n şir de cuvinte –
Un cântec de mult… înainte…
Momente când toate le am…

#4 Liceu

Liceu, – cimitir
Al tinereţii mele –
Pedanţi profesori
Şi examene grele…
Şi azi mă-nfiori
Liceu, – cimitir
Al tinereţii mele!

Liceu, – cimitir
Cu lungi coridoare –
Azi nu mai sunt eu
Şi mintea mă doare…
Nimic nu mai vreu –
Liceu, – cimitir
Cu lungi coridoare…

Liceu, – cimitir
Al tinereţii mele –
În lume m-ai dat
În vâltorile grele,
Atât de blazat…
Liceu, – cimitir
Al tinereţii mele!

#5 Nervi de toamnă 

E toamnă, e foşnet, e somn…
Copacii, pe stradă, oftează;
E tuse, e plânset, e gol…
Şi-i frig, şi burează.

Amanţii, mai bolnavi, mai trişti,
Pe drumuri fac gesturi ciudate –
Iar frunze, de veşnicul somn,
Cad grele, udate.

Eu stau, şi mă duc, şi mă-ntorc,
Şi-amanţii profund mă-ntristează –
Îmi vine să râd fără sens,
Şi-i frig, şi burează.

#6 Nihil

Ce trist amor
Să vrai,
Să stai,
Cu cei ce mor.

Si ce avânt
Să treci,
Pe veci,
Într-un mormânt.

Ce fără rost
Trăind,
Gândind,
De n-ai fi fost.

Si ce cuvânt…
Mister,
În cer,
Si pe pământ.

#7 Piano

Si iar toate-s triste.
Si azi ca si ieri –
Potop de dureri.

Si visul apune
În negrul destin…

Si vremuri mai bune
Nu vin, nu mai vin,
Si nici mângâieri…

Si iar toate-s triste,
Si azi ca si ieri…

#8 Obsesii

Cu gândul meu
La tine,
Am întâlnit
Aspecte similare.

Părea că eşti
Chiar tu…
Doar sufletul tău
Mai rămânea
Să difere.

Şi astfel,
Din mersul meu,
Psihologii, diverse,
Mă-ndreptau,
În marşul greu
Al străzii.

Dragă cititor, care este poezia ta preferată?

                    Autoare: Iulia Vrabie / Facebook