Ne-am gândit să întrebăm comunitatea noastră de cititori de pe Instagram care sunt romanele preferate din literatura clasică și am reușit astfel să facem un clasament pe care-l găsiți în articolul de mai jos. Lecturi frumoase!
10. „Povestea despre două orașe” de Charles Dickens
Haosul Revoluţiei franceze pusese stăpânire pe oraş. Era vremea marilor schimbări, și totul se afla sub semnul unui necruţător pericol, în care fărădelegea şi nedreptatea deveniseră armele răzbunării, arareori făcându-se deosebirea între vinovat şi nevinovat. Tocmai de aceea, povestea lui Dickens cucereşte prin dovezile de curaj ale eroilor săi, martori ai acelor timpuri.
Închis pe nedrept timp de optsprezece ani în fortăreaţa Bastiliei, doctorul Alexandre Manette este în sfârşit eliberat şi adus la Londra, alături de fiica sa, Lucie. După lungii ani de despărţire, s-ar fi zis că viaţa le oferă cadoul mult visat, când soarta l-il scoate în cale pe tânărul francez Charley Darnay, închis la Old Baley, acuzat de trădare. Este salvat în ultimul moment, dar povestea surprinzătoare, cu eroi gata oricând de sacrificiu în numele iubirii, de-abia începe, culminând cu o evadare plină de suspans ce se desfăşoară în umbra ameninţătoare a ghilotinei.
„Iată un lucru minunat la care să ne gândim, că fiecare fiinţă umană e construită în aşa fel încât să reprezinte acel secret şi mister profund pentru oricare alta.”
9. „Tess D’Urberville” de Thomas Hardy
După o serie de întâmplări nefericite, Tess Durbeyfield pleacă din casa familiei sale sărace pentru a găsi de lucru la rudele lor bogate.
Noul ei stăpân, Alec d’Urberville, pare fermecător şi amabil. Tess ştie să păstreze măsura justă, dar este singură şi vulnerabilă printre străini. Poate avea încredere în Alec?
După un an, Tess îl întâlneşte pe Angel Clare şi cei doi se îndrăgostesc. O va mai iubi el după ce va afla adevărul despre trecutul ei?
În această captivantă poveste despre curaj, iubire şi trădare, Thomas Hardy îşi pu-ne nişte întrebări foarte dificile. Bărbaţii şi femeile au aceleaşi aşteptări de la viaţă şi unii de la alţii? Putem scăpa vreodată de consecinţele acţiunilor noastre din trecut? Cât de multă durere poate suporta un om?
„Avea o mică rază de soare care îi mângâia sufletul- un vis, o dragoste sau o bucurie, sau cel puţin o speranţă firava şi depărtată care abia pâlpâia, dar care totuşi nu se stingea, căci speranţa nu se stinge niciodată.”
8. „Emma” de Jane Austen
Mai mult decât un roman de dragoste și/sau căsătorie — deși atât una cât și cealaltă sunt subiectele predilecte ale lui Jane Austen — Emma este romanul unei „ucenicii”, al unei modelări de sine treptate, prin recunoașterea personalității și năzuințelor celorlalți.
„Fericirea perfectă, chiar şi atunci când e în domeniul amintirilor,
nu e un lucru uşor de găsit.”
7. „Portretul lui Dorian Gray” de Oscar Wilde
În momentul apariţiei (1890), Portretul lui Dorian Gray a fost un succes însoţit de un uriaş scandal. Scopul romanului, un strălucit puzzle, era să epateze minţile convenţionale prin explorarea infinitelor relaţii dintre viaţă şi artă. Analiză subtilă a societăţii victoriene târzii, dublată de o afirmare a principiilor estetismului şi a teoriei frumosului ca valoare absolută, combinând elementele gotice cu cele ale prozei franceze decadente, Portretul lui Dorian Gray este unul dintre marile romane ale lumii, care a însemnat un punct de cotitură în istoria literaturii.
„În zilele noastre, o inimă distrusă se lasă tipărită în mai multe ediţii.”
6. „Mizerabilii” de Victor Hugo
Mizerabilii, unul dintre cele mai cunoscute romane ale secolului al XIX-lea, urmăreşte viaţa şi interacţiunile dintre mai multe personaje pe o perioadă de douăzeci de ani, începând cu anul înfrângerii finale a lui Napoleon. Concentrându-se asupra aventurilor protagonistului său, fostul puşcăriaş Jean Valjean, care caută să se îndrepte, să-şi răscumpere greşelile din trecut prin fapte bune, romanul examinează impactul social al acţiunilor acestuia. Se analizează natura binelui şi a răului, a legii, într-o poveste care înfăţişează istoria Franţei, arhitectura Parisului, politica, filozofia morală, justiţia, religia şi diferitele tipuri ale iubirii romantice.
„Există un spectacol mai mare decât întinsul mării: cerul. Există şi un spectacol mai mare decât cerul: sufletul omenesc.”
5. „Pe aripile vântului” de Margaret Mitchell
S-ar putea spune că romanul Pe aripile vântului e unul dintre documentele cele mai ilustrative ale istoriei formării unei națiuni. Transformarea însăți a mentalității unui personaj cum e Scarlett O’Hara simbolizează modificarea structurii sufletești a tuturor celor hotarâți să meargă în sensul istoriei propriei țări. E, poate, un compromis, așa cum cred Ashley și Melanie; dar, în această lume a relatiilor reci si brutale pe care nordul industrial o aducea pe pământul plantatorilor sudiști, numai Scarlett și Rhett sunt apți să supraviețuiască. Aici sta, poate, înțelesul cel mai adânc al alegoriei pe care o reprezintă acest cuplu de îndrăgostiți.
„Nu mi-a plăcut niciodată să adun cioburile sparte şi să le lipesc la loc, spunându-mi că vasul e nou. Ceea ce s-a spart, s-a spart; şi prefer să-mi amintesc cu plăcere de vasul întreg, decât să-l am înaintea mea şi să-i văd crăpăturile,
tot restul vieţii mele.”
4. „Anna Karenina” de Lev Tolstoi
Povestea unei vieți pline de patimi și îndoieli, celebrul roman Anna Karenina istorisește tragedia unei femei aflate sub imperiul distructiv al unei pasiuni adulterine. În fundalul pe care, alături de Anna, evoluează personaje aparte prin natura lor, Tolstoi divulgă ipocrizia înaltei societăți, zugravește descompunerea modului de viață patriarhal și degradarea instituției familiei.
„E atât de ușor să trăiești pe lume, dacă urmezi acel adevăr simplu, că bunătatea, iubirea, deschiderea sunt cele mai bune și mai accesibile căi
de a te apropia de oameni.”
3. „La răscruce de vânturi” de Emily Bronte
Sfidat, timpul nu i-a alterat semnificaţiile general-umane, nici farmecul poveştii de iubire, nici puterea hipnotică imprimată de fantasticul atmosferei, de caracterele violente şi întru câtva stranii ale personajelor, de dramatismul acţiunii. Toate acestea sunt, de fapt, semne ale clasicităţii. Marginalul Heathcliff, incarnare a resentimentului convertit în demonism, cele două Catherine, întruchipări ale nevoii de dragoste intrate în conflict cu o ordine socială constrângătoare, isteaţa Nelly Dean, slujitoarea credincioasă a unei familii în ruină, precum şi ceilalţi – toți sunt eroii unui roman despre subteranele sufletului omenesc şi pasiunea ce devine stihie, despre eterna fascinaţie a abisului şi misterul, rămas nedesluşit, al Răului.
„Nu ştiu din ce-s făcute sufletele, dar al meu şi-al lui sunt la fel, în vreme ce el e la fel de diferit de mine ca razele lunii de fulger, ca gheaţa de foc.”
2. „Mândrie și Prejudecată” de Jane Austen
Iubire, intrigi, convenții sociale insuportabil de rigide, dar și mari orgolii, temeri, naivități și pasiuni, totul se combină în proporții aproape perfecte pentru a da naștere unuia dintre cele mai apreciate romane de dragoste scrise vreodată în limba engleză, unul care rămâne și astăzi, la mai bine de două secole de la apariția sa, la fel de proaspăt și neconvențional (dacă nu ar fi să judecăm decât după faptul că povestea de iubire dintre Miss Elizabeth Bennet și Mister Darcy începe acolo unde altele se termină: în momentul în care eroina refuză cererea în căsătorie a nobilului, dar atât de arogantului lord).
„Gândeşte-te la trecut numai în măsura în care amintirea lui îţi aduce bucurie.”
Citesc.blog 
A republicat asta pe Marina Costa și a comentat:
O clasificare literara interesanta.
ApreciazăApreciază