Afecțiunea este o nevoie umană primară. În această ecuație complicată și duală, de cerere-ofertă, necunoscutele sunt cele care mențin echilibrul. Nu poți forța iubirea, dar o poți câștiga, mizând pe indicii cheie ai unei relații – timp, răbdare, implicare, iertare… Oricât de multe bătăi de cap nu ne-ar da, iubirea are în sine esență, pe când singurătatea este goală, unul din ultimii îngeri izgoniți din Paradis care-și caută cu disperare drumul înapoi.
Intimitatea, starea de confort regăsită alături de un om drag, necesitatea de a iubi și de a fi iubit constant de cineva cântărește mai greu decât libertatea. Poate pentru că ce-i mai rămâne unui om liber, dacă e privat de manifestările cele mai pure și mai naturale ale spiritului său? Ce-i mai rămâne unui om liber, dar condiționat să se închidă în sine? E păcat…
Un om liber care nu poate iubi e un prizonier știut doar de el insuși. Dorința de a păstra un sentiment se transpune în dorința de a păstra omul. Dar adesea ne înșelăm crezând că odată cu omul dispare și sentimentul. Afecțiunea adevărată, trăită prin dragoste, este o binecuvântare atemporală și transcendentă, așa cum este și sufletul omului.
Poți schimba un om, iubindu-l. Iar alegând să iubești, vei deveni nemuritor.
Comandă online cartea pe Libris.ro (Livrare Gratis în România) sau Bestseller.md (Livrare Gratis în Moldova sau Internațional).
Citesc.blog 